Gânduri asupra cărții Rut

de T. Austin-Sparks

Partea 2

Și astfel se spune: ”Au plecat din țara Moabului.” De ce? Auziseră vești bune cu privire la înviere, le-au crezut și au vrut să intre în posesia lor. Ele nu au spus: ”O, ăstea sunt vorbe goale, nu le dăm crezare. Este doar un zvon.”

Nu, ele au crezut cele auzite. Existase înviere. Ele și-au pus în practică credința, au mers în acea direcție, au îmbrățișat-o prin credință și au descoperit că veștile erau adevărate.

Lucrul la care suntem chemați voi și cu mine să-l facem de multe ori în viețile noastre este: să credem în Dumnezeul care înviază morții și să apucăm acea înviere prin credință; să ne predăm ei prin fapte concrete, să demontrăm credința pe care o avem prin fapte. Iar pe acel teren moștenim roadele învierii Sale. Blestemul este înlăturat. Observați, Moab se afla sub blestem. El a rămas sub blestem. Era o țară blestemată împreună cu poporul ei. Iar ele au părăsit terenul blestemului din pricina învierii.

Puteți observa învățătura Noului Testament în acest caz, nu-i așa? Da, blestemul se află asupra întregii creații, așa cum este ea. Dar datorită faptului că Isus a fost făcut blestem pentru noi, a suferit judecata și a înviat ca fiind îndreptățirea noastră, noi pășim pe terenul învierii și părăsim terenul Moabului, locul blestemului, intrând în roadele învierii Lui! Și cât de bogate sunt aceste roade!

Aveți grijă să nu vă întoarceți în țara Moabului. Și asta din cauza atingerii pământești. În duhul tău te atingi de terenul care se află încă sub blestem. Iar această lume se află încă sub blestem. Ai grijă la atingerile voluntare, în duh, în viață, cu tot ce zace sub judecată. Căci aceasta te va priva de viața ta spirituală, de rodnicia ta, de bucuria și pacea ta. Ai grijă la atingerea pământească.

Apoi, observați că Dumnezeu acționează prin înviere pentru ca poziția pe care El o ocupă să fie cea de drept. În acest caz este vorba de Bethleem, iar Bethleem înseamnă ”Casa Pâinii”. Iar când asupra Bethleemului se abate o foamete, acest lucru contrazice tocmai numele său.

Din această carte se mai desprinde încă un gând pe care-l putem vedea în câteva pasaje.

Capitolul 2:1 Naomi avea o rudă după bărbat. Acesta era un om foarte bogat, din familia lui Elimelec, şi se numea Boaz.

Versetul 20: ”Naomi a zis nurorii sale: Omul acesta este rudă cu noi,este din cei ce au drept de răscumpărare asupra noastră."

Capitolul 3:9: ”El a zis: "Cine eşti tu?" Ea răspuns: "Eu sunt Rut, slujnica ta; întinde-ţi poala hainei peste slujnica ta, căci ai drept de răscumpărare."

Versetul 12: ”Este adevărat că am drept de răscumpărare, dar este o altă rudă mai aproape decât mine.”

Capitolul 4:1-4: ”Boaz s-a suit la poarta cetăţii, şi s-a oprit acolo. Şi iată că cel ce avea drept de răscumpărare, şi despre care vorbise Boaz, trecea. Boaz i-a zis: "Hei, cutare, apropie-te, stai aici." Şi el s-a apropiat, şi s-a oprit. Boaz a luat atunci zece oameni dintre bătrânii cetăţii, şi a zis: "Şedeţi aici." Şi ei au şezut jos. Apoi a zis celui ce avea drept de răscumpărare: "Naomi, întorcându-se din ţara Moabului, a vândut bucata de pământ care era a fratelui nostru Elimelec. Am crezut de datoria mea să te înştiinţez despre aceasta, şi să-ţi spun: ,Cumpără-o, în faţa locuitorilor şi în faţa bătrânilor poporului meu. Dacă vrei s-o răscumperi, răscumpără-o; dar dacă nu vrei, spune-mi, ca să ştiu. Căci nu este nimeni înaintea ta care să aibă dreptul de răscumpărare, şi după tine eu am dreptul acesta."

Şi el a răspuns: "O voi răscumpăra." Boaz a zis: "În ziua în care vei cumpăra ţarina din mâna Naomei, o vei cumpăra în acelaşi timp şi de la Rut, Moabita, nevasta celui mort, ca să ridici numele mortului în moştenirea lui."

Şi cel ce avea drept de răscumpărare a răspuns: "Nu pot s-o răscumpăr pe socoteala mea, de frică să nu-mi stric moştenirea mea; ia tu dreptul de răscumpărare, căci eu nu pot s-o răscumpăr."

Romani 3:24: ”Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Cristos Isus.”

1 Cor. 1:30: ”Şi voi, prin El, sunteţi în Cristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi ...răscumpărare”

Efeseni 1:14: ”şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.”

Continuăm meditația noastră asupra cărții Rut.

Această carte minunată cuprinde în cele câteva pagini ale sale toate principiile și caracteristicile întregului plan de răscumpărare al lui Dumnezeu. După cum am văzut, cartea are multe lucruri de o adevărată valoare pentru viața noastră creștină, pentru trăirea noastră pe acest pământ. De asemenea ea cuprinde și aceste aspecte mărețe cu privire la doctrina mântuirii. În această după amiază ne vom uita la această frază pe care tocmai am citit-o din Romani 3:24: ”răscumpărarea care este în Cristos Isus”.

Rut ne prezintă într-un mod foarte clar starea noastră pierdută. Priviți la nașterea ei: ce deznădăjduit a fost începutul nașterii ei. Poate cunoașteți originea Moabului. Moabul era produsul incestului, incestul lui Lot cu propria fiică. Acesta nu este un început foarte promițător, favorabil. Mai apoi, asupra întregului Moab ca și națiune a fost rostit blestemul. Acel blestem, care este consemnat în Deuteronom 23: ”Amoniții și Moabiții să nu intre niciodată în adunarea Domnului” reprezintă o situație de-a dreptul deznădăjduită în care să te naști. Fără Dumnezeu și fără nădejde în această lume.

Iar apoi, priviți: rezultatele tragice ale situațiilor întâlnite în cartea Judecători, Elimelec părăsește țara făgăduinței împreună cu soția și cei doi fii; apare apoi întreaga secvență a necazului și dezastrului care i-a copleșit în Moab: socrul ei moare, soțul ei moare, nu are nici un ajutor, nici un protector. O moștenire a morții. Aceasta descrie starea noastră, natura noastră în detaliu. Născut în păcat, zămislit în fărădelege. Există un blestem asupra acestei lumi în care ne-am născut și asupra acestei rase de care aparținem. Și cu adevărat se poate folosi fraza Noului Testament: ”fără Dumnezeu și fără nădejde în lume”. Aceasta este starea păcătosului și aceasta este starea fiecăruia dintre noi în carnea noastră, în ea nu avem nici un ajutor. Pavel spune: ”eram morți în fărădelegile și păcatele noastre”. Morți!

Iată care este temelia arătată cu atâta claritate în această carte: nu există cale către răscumpărarea în Cristos Isus până nu există pierdere și deznădejde umană.

Am văzut apoi că veștile bune au ajuns cumva în Moab; exista înviere, recolta orzului. Învierea era își făcuse apariția, veștile au ajuns la aceste suflete deprimate, iar ele au părăsit Moabul, locul devastării, locul blestemului, locul judecății, locul absolutei deznădejdi, și au mers în Bethleem, locul învierii. Iar prin înviere, întreaga lucrare măreață a răscumpărării a fost dusă la bun sfârșit, iar ele au intrat în posesia ei. Răscumpărare prin înviere. Aceasta este Evanghelia: ”născuți din nou la o nădejde vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi”. Pe terenul învierii Lui, există răscumpărare deplină.

Desigur acest fapt nu ne mișcă pe nici unul din noi. Și asta pentru că suntem atât de familiari cu această relatare. Cunoaștem totul despre ea, dar chiar cunoaștem totul? Dumnezeu să aibă milă de noi dacă vreodată această relatare își va pierde farmecul și prospețimea ei.

Dar nu doar pe terenul învierii exista răscumpărare ci și pe terenul unirii cu Răscumpărătorul. Acesta este un pas în plus: unirea în înviere cu ruda răscumpărătoare. Să ne amintim că aceasta este esența și rezumatul Evangheliei. Noi tăiem în felii Evanghelia și vorbim despre: iertare, ispășire, îndreptățire și așa mai departe. Dar toate acestea țin de Un Singur Lucru. Rezumatul și miezul răscumpărării, al mântuirii, este unirea noastră vitală cu Răscumpărătorul.

Răscumpărarea nu este un lucru, o doctrină, un adevăr, răscumpărarea este o legătură cu o Persoană vie.

El face ca Răscumpărarea să fie plină de atâtea posibilități și modalități. Vedeți voi, Rut putea să fie scăpată de starea ei deplorabilă, putea să intre în țară și putea să primească o părticică de pământ acolo, putea să capete unele beneficii personale, dar remarcați cât de mult a primit ea prin unirea cu Boaz. Nu doar atunci, ci priviți la ultimele cuvinte ale cărții, priviți prin ultimele cuvinte ale cărții de-a lungul veacurilor. Priviți și luați aminte.

Dar această răscumpărare nu era doar un lucru care ar fi scăpat-o pe Rut de anumite împrejurări. Era un lucru care o salva pentru un scop anume.Nu era ceva pentru o perioadă de timp sau pentru nevoile vieții sale personale, pentru anumite avantaje și valori personale. Era Cineva care înțelegea totul și care o conducea la moștenirea ei deplină, o moștenire extraordinară.

Da, răscumpărarea, mântuirea este unire. Este o unire vie cu o Persoană vie.

La fel și noi suntem conduși prin acea unire spre moștenirea noastră în Cristos.

Observați cu atenție detaliile, moștenirea pierdută a lui Rut sau pierderea moștenirii se datora unirii din prima căsătorie. Toată această chestiune a moștenirii și a poverii moștenirii se ridicase doar pentru că ea fusese căsătorită cu fiul lui Elimelec. Într-adevăr singura ei legătură cu acest lucru era prima unire maritală. Dar moștenirea a fost pierdută din cauza acelei căsătorii.

Eu cred că prima căsătorie aruncă o lumină parțială asupra rudei celei mai apropiate.Nu Boaz, ci cealaltă persoană, ruda cea mai apropiată.

Cine este ruda noastră cea mai apropiată? Vechiul Adam, iar noi știm că el este o rudă foarte apropiată. Într-adevăr, el este mult prea apropiat. El este întotdeauna iminent, întotdeauna pe fază. El nu e niciodată prea departe.

Boaz a spus: ”dar este o altă rudă mai aproape decât mine” și aceasta este foarte adevărat. Nici nu trebuie să ne străduim sau să încercăm să explicăm căci știm cât de adevărat este omul vechi prin natura lui. Există o rudă foarte apropiată.

Este interesantă relatarea acestui lucru: nu-i așa? Dacă cunoașteți Noul Testament și în special Romani, puteți vedea mult mai mult decât vă pot spune eu. Cred că este minunat. Este aproape fascinant. Boaz este așa zisa Rudă Răscumpărătoare. Există o altă rudă mai apropiată, iar responsabilitatea este a lui în primul rând și la fel este și în cazul lui Adam. Responsabilitatea în această situație este a lui: ce va face cu privire la Rut? Nu discutăm aici de abilitate, ci de responsabilitate.

De aceea Boaz spune: ”Şi mâine, dacă poate să te răscumpere, bine, să te răscumpere”. Observați acest lucru deschide marea întrebare dacă omul poate găsi în el însuși, în viața lui naturală, în propria-i ereditate, răscumpărarea lui, în ruda sa cea mai apropiată: vechiul Adam. Și oare nu este același principiu pe care Domnul Îl folosește când convinge un suflet de starea lui pierdută, iar apoi atât de des lasă acel suflet să treacă printr-o experiență care-i înlesnește priceperea faptului că mântuirea nu este ceva de sine stătător? Realitatea este că Ruda noastră Răscumpărătoare procedează altfel. El spune: ”În regulă, dacă te poți mântui, mântuiește-te. Eu mă voi retrage. Îți voi da o șansă. Îi voi da vechiului Adam o șansă deplină, cale liberă. Voi dărui acelei omeniri o măsură deplină. Să vedem ce poate și ce vrea să facă.” Și priviți la lumea care a spus că se poate mântui singură, la natura umană care se poate răscumpăra și schimba prin putere proprie. Ei bine, care-i răspunsul?

Da, Domnul arată acest lucru celui pe care El intenționează să-l răscumpere. El face acea persoană să înțeleagă că ruda sa cea mai apropiată, omul vechi, vechiul Adam este absolut neputincios. El arată că numai El este Răscumpărătorul, iar El nu va împărți lucrarea Sa cu nimeni.

Așadar, în propriul Său mod de a lucra, El lasă mai întâi responsabilitatea asupra celui ce-i aparține de drept. El spune: ”Acum fă-o dacă poți”. Și îndrăznesc să afirm că nu există persoană care să fi ajuns la răscumpărare într-un mod real dacă nu a ajuns mai întâi la locul deznădejdii absolute, atât în ce-l privește pe el sau pe oricine care încearcă să-l mântuiască. Și sunt sigur că Domnul apasă asupra noastră din ce în ce mai mult după ce suntem mântuiți să ne facă să înțelegem că la urma urmei, nu există altă rudă apropiată, doar El Însuși, El este în stare să facă această slujbă: fie în noi, fie în afara noastră.

Boaz spune: ”ei bine, există o rudă mai apropiată. Să vedem ce poate el să facă.” Așa că el, într-un fel, se retrage, făcându-i loc celuilalt om, dându-i o șansă.

Scump prietene, dacă încă te mai lupți să te mântuiești sau să te sfințești pe tine însuți, dacă te mai lupți sau zbați în vreun fel ca să capeți răscumpărarea, oriunde te-ai afla, Domnul te va lăsa să te lupți. El nu va face nimic în legătură cu acest lucru până ce nu spui: ”Nu, nu pot să fac nimic”, până resursele tale se dovedesc a fi epuizate. Acesta este lucrul care trebuie ținut minte de către creștini, dar și de cei nemântuiți; și vă veți da seama că mă țin strâns de scrisoarea către Romani, căci ea a fost scrisă creștinilor, ea vorbește despre cei doi Adami, nu-i așa?

Ei bine, și nouă ne trebuie o perioadă lungă de timp pentru a ajunge acolo unde odată pentru totdeauna am închis ușa față de vechiul Adam, ruda noastră cea mai apropiată. Boaz lasă responsabilitatea pe seama lui mai întâi, îl provoacă spunând: ”Prin urmare ce ai de gând să faci? Iată aici situația, responsabilitatea stă pe umerii tăi. Ce vei face?”

Și inevitabil, se descoperă că această rudă apropiată nu poate face nimic. O, el încearcă să facă un gest și răspunde: ”voi face, voi face”. Când se ridică și spune: ”eu mă pot ocupa de situație, pot rezolva această situație, pot să mă salvez pe mine însumi”, aceasta arată că el nu a înțeles ce implică răscumpărarea.

Boaz face de cunoscut acestui om că există ceva mai mult de făcut, ceva cu mult mai mult. Acesta nu se răsfrânge doar la efectuarea lucrului legal, ci el trebuie să ridice o mărturie veșnică în casa lui Israel. O mărturie a învierii.

Omul Vechi nu poate face aceasta iar când sunt expuse înaintea Omului Vechi implicațiile adevărate ale răscumpărării el spune: ”nu pot face nimic în acest caz”.

Și de ce este el neputincios? De ce nu poate face nimic? Priviți: ”pentru ca să nu-mi pierd propria moștenire”.
Mărturisesc că nu înțeleg pe deplin înțelesul acestor cuvinte, dar cred că pot întrepătrunde ceva din înțelesul lor în lumina Noului Testament. Vedeți, Omul Vechi este înfășurat complet: acaparat de propriile interese, de problemele sale, iar el nu poate face nimic cu privire la acest lucru pentru că personal, el este legat. Așa stăteau lucrurile și în cazul acestei rude apropiate. Necazul său era că el avea doar atâta resursă cât să poată face față propriei sale situații, tot ce mai putea face era să aibă grijă de propria moștenire. Ce putea face el legat de răscumpărare?

Asta e adevărat și în viața noastră, nu-i așa? E adevărat și în experiența noastră. Lucrurile noastre ne țin prea mult ocupați, suntem prea legați de ele ca să mai fim în stare să ne ocupăm de cer, de veșnicie, de lucrurile lui Dumnezeu. Și dacă ne gândim la Dumnezeu, ei bine, atunci și puținul nostru se va spulbera, lucrurile nu vor mai fi la fel în cazul nostru. Da, cu așa ceva se confruntă sufletele cărora le este prezentată mântuirea în Isus Cristos și ce-i așteaptă în veșnicii. Ei spun: ”Da, dar va trebui să renunț, mă va costa așa de mult, cu ce prieteni voi mai rămâne, ce poziție socială voi mai ocupa, etc. Îmi voi distruge moștenirea dacă mă voi ocupa de problema veșniciei. Dacă mă voi ocupa de problema răscumpărării, nu voi mai avea nici o distracție în această lume.”

Desigur toate acestea sunt o minciună, dar oamenii sunt atât de înfășurați, nu-i așa? Sunt înfășurați în propriile afaceri și omul cel vechi este la fel de înfășurat în a-și purta de grijă. Prin urmare el nu este liber ca să se ocupe de această problemă. Iar neputința lui constă în robia lui față de lume. El este robul împăratului său, încărcat la maxim. Pur și simplu, el nu poate face nimic.

Foarte bine, când acest lucru este clarificat, demonstrat și stabilit, atunci intervine Boaz. Omul Vechi trebuie să renunțe și să se dea la o parte.

Asta este creștini! Este necazul tău la fel de mare ca al păcătoșilor? Încerci să ajungi singur la răscumpărare? Încerci ca ceva din tine să-L mulțumească pe Dumnezeu? Te lupți și te chinuiești cu Omul Vechi pentru a te răscumpăra sau încerci să scapi de el? O, Omul Vechi trebuie să renunțe și să se dea la o parte din calea Domnului și atunci Domnul va lucra. Dar Domnul nu va lucra niciodată până nu ajungem în acel punct. Dă-te la o parte din calea Domnului! Când ajungem aici Ruda Răscumpărătoare, Marele nostru Boaz, va interveni și va prelua situația.

Observați, există ceva în legătură cu Boaz vrednic de a fi luat în seamă: el nu dă dovadă de sforțare, nici nu își susține cu putere drepturile. Cu alte cuvinte, el s-a dat la o parte, a așteptat și a tot așteptat. Nu s-a apărat prin cuvinte sau prin forță.

Dacă în această după amiază există cineva aici care nu este al Domnului, să știți că Domnul Isus nu va da buzna în viața voastră pentru a fi Răscumpărătorul vostru. El nu va insista pentru a deține controlul în viața voastră. El va aștepta până ce ajungeți în locul unde spuneți: ”El este Singurul care poate face acest lucru. Doar El poate face ceva.”

Așa că Boaz nu forțează situația deși el deține situația. El va lăsa loc larg oricărui alt mod de acționare despre care noi credem că ar putea rezolva situația. Iar El va aștepta până toate celelalte resurse s-au epuizat, până ajungem la locul unde ne dăm seama că doar El este în stare, El este singurul capabil. Boaz era capabil să o facă. Mai mult, în timp ce aștepta, el era mai mult decât binevoitorsă facă acea lucrare.

Vă mărturisesc că citind această cărticică, atunci când am ajuns la locul unde Boaz a spus lui Rut: ”Există o rudă mai apropiată decât mine și trebuie să-i dăm dreptul”, o neliniște m-a învăluit. Aici găsim ”un bărbat disperat de îndrăgostit de această femeie”. El o dorește, dar ascunde totul și îi oferă celuilalt om o șansă. O, presupuneți că celălalt om câștiga. Săracul Boaz!

Da, Domnul Isus este extrem de preocupat, este plin de dragoste față de tine și față de mine. El este disperat de neliniștit ca să ne aibe. Dar El știe prea bine că noi nu-L vom aprecia niciodată până când toți ceilalți s-au retras din competiție. Iar El nu vrea o loialitate înjumătățită. El e pregătit să renunțe la tot ce are, decât să primească doar o jumătate și să dețină locul doi. El își va asuma toate riscurile. ”Dacă poți găsi un alt Mântuitor, atunci în regulă, găsește-l. Trebuie să ajungi la locul în care Eu sunt totul. Și apoi Eu voi lucra.” El este gelos. El dorește să aibe un asemenea loc. El este capabil. El este binevoitor, El este nerăbdător, deși poate ascunde acest lucru. Și El este de nestăvilit. El este liber. El nu are alte preocupări sau interese. El este diferit de celălalt om, în El nu există interes personal. În El nu există asemenea lucruri. El este liber de orice atribuțiuni.