Austin-Sparks.net

Slava lui Dumnezeu

de T. Austin-Sparks

Capitolul 1 – Cum poți vedea slava lui Dumnezeu

De citit: Ioan 11.

Vom pune accentul pe două versete din acest capitol și anume:

”Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea." (versetul 4)

Isus i-a zis: "Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?" (versetul 40)

”Spre slava lui Dumnezeu....vei vedea slava lui Dumnezeu”.

Cunoaşteţi probabil că cele șapte capitole, de la 11 la 17, ale acestei Evanghelii reprezintă un rezumat, o încheiere, adică aducerea tuturor lucrurilor la sfârșit, iar ceea ce reiese cu mare claritate din această parte finală a Evangheliei este prioritatea, ea a guvernat toată viaţa, învăţătura şi lucrarea Domnului Isus. Se pare că Ioan s-a gândit la această prioritate atunci când a scris, căci Evanghelia sa începe chiar cu această prioritate, el a lucrat asupra ei fără ezitare, iar apoi, la sfârşit a înfăţişat-o într-un mod concludent şi complet. Deşi Domnul Isus a fost condus de această prioritate timp de treizeci şi ceva de ani, în viaţa Lui a apărut un moment criză, când El S-a hotărât ca această prioritate să stăpânească orice situație; orice s-ar fi întâmplat nu trebuia să existe vreo deviere de la ea, în nici un fel.

Care a fost prioritatea Lui? Prioritatea era slava Tatălui Său – slava lui Dumnezeu.

Aşa cum am spus, Ioan a atins acel cuvânt cheie chiar de la început, el a scris după ce totul se încheiase şi a putut vedea tot conţinutul şi semnificaţia Acelei Vieţi, iar după ce a văzut lucrarea Lui, învățătura Lui, purtarea Lui el începe să spună: ”Noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (1:14). Aceasta Îl aduce pe Tatăl chiar în centrul temei, adică a slavei. Apoi Ioan și-a continuat Evanghelia - o armonie minunată sau o simfonie acordată la acel cuvânt cheie și pe tot parcursul Evangheliei el rămâne fidel slavei Tatălui.
Dragi prieteni, eu cred că acela este cuvântul cheie de care vrea Domnul să mă ocup cu acest prilej. În ultimele zile, aceasta a devenit o povară considerabilă pentru mine.

DOMNUL ISUS S-A PREDAT SLAVEI TATĂLUI SĂU

Vorbind despre această temă să ne întoarcem chiar la Domnul Isus. În viaţa Sa a existat acel moment al predării Sale care a avut loc cu prilejul botezului Său. Acolo şi atunci El S-a predat PE DEPLIN slavei Tatălui Său. Din acel moment, El S-a folosit de fiecare detaliu al vieţii Sale şi l-a întrebuințat pentru slava Tatălui, ca şi cum ar fi spus: ”Din acest moment nu va exista nici o deviere de la scopul şi obiectivul acesta. Slava Tatălui Meu va conduce totul”. Şi aşa a fost.

1. ÎN VIAŢA SA LĂUNTRICĂ

Mai întâi, El și-a predat viaţa Sa personală, lăuntrică, umblarea Sa tainică cu Tatăl Său. Acesta este cel mai izbitor lucru care se regăsește la citirea Evangheliei. Observaţi că pe tot parcursul vieţii Sale, totul se revărsa din viaţa Sa personală, din viața Sa tainică cu Tatăl Său. El a spus: ”Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând” (5:19). Un limbaj misterios, dar cei care cunosc trăirea în Duhul înţeleg ce vrea să spună acest pasaj. ”Și tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” Nu face cum vrea El, ci ”întocmai ce face Tatăl”.Cât de meticulos şi cât de exact! Predarea Lui în ce privește legătura Sa cu Dumnezeu Tatăl, însemna că El nu putea face nimic din Sine Însuşi. El făcea doar ce reprezenta dorința Tatălui pentru El în vorbă și acțiune. El cunoștea dorința Tatălui prin părtășia tainică pe care o avea cu El. Legătura cu Tatăl, viaţa lăuntrică de închinare au fost păstrate neîntrerupte.

2. ÎN PURTAREA SA

În ce privea purtarea Sa, iată cum gândea: ”Cum Mă comport este întru totul o problemă care atinge slava Tatălui Meu. Impresia care o las altora, ce văd ei în Mine şi legat de Mine, nu trebuie nici măcar pentru o clipă să umbrească slava Tatălui Meu, să ascundă acea slavă sau să afecteze acea slavă în mod negativ. Comportamentul Meu trebuie să fie întotdeauna pentru slava Tatălui Meu”. Astfel era purtarea Lui, umblarea Lui. Ştiţi, Ioan a făcut o observaţie specială cu privire la umblare Sa, căci aceasta nu era doar un progres exterior. Ioan a spus: ”Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.” (1 Ioan 2:6). Chiar mișcările Sale, umblarea Sa, comportamentul Său erau întotdeauna pentru slava Tatălui Său.

3. ÎN LUCRĂRILE SALE

În ce privea lucrările Sale, deja L-am citat: ”Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”Şi cuvântul, pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.” (Ioan 14:24).

4. ÎN TIMPUL SĂU

Apoi erau acele momente când El trebuia să acționeze. Adesea citim că alții I-au sugerat să acționeze prompt. Când părea că I Se pretinde ceva, iar oamenii aşteptau ca El să acționeze chiar în acel moment El spunea: ”Nu Mi-a venit încă ceasul."(Ioan 2:4), dar imediat după aceea El acționa. El era într-o stare de aşteptare iar în Duhul Său spunea: ”Tată, este acesta timpul Tău?” Știți voi, dragi prieteni că puteţi face un lucru bun, într-un moment nepotrivit şi ca atare, rezultatul nu va fi cel dorit? Noi facem o mulţime de lucruri şi dăm greş pentru că ceasul lor nu le-a sosit încă. Vă amintiţi de acel episod extraordinar din viaţa Apostolului Pavel: ”se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.” (Fapte 16:7). ”Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia.” (Fapte 16:6). Pavel a fost împiedicat, căci nu-i venise ceasul. Mai apoi ei au mers în Asia şi Bitinia, dar la timpul hotărât de Dumnezeu, căci atunci când timpul potrivit este timpul lui Dumnezeu, lucrurile sunt cu mult mai roditoare şi timpul nu este irosit. Adesea, atunci când facem lucrurile la momentul ales de noi, nu facem altceva decât să nesocotim timpul lui Dumnezeu şi nimic bun nu va ieși până ce Dumnezeu Însuşi nu dorește împlinirea lor. Astfel a lucrat Domnul Isus: ”Nu Mi-a venit încă ceasul.”, şi imediat după aceea ceasul părea să fi venit foarte rapid.

5. ÎN LEGĂTURILE SALE FAMILIALE

Şi priviţi cum acționează, cum vorbeşte, cum lucrează datorită părtăşiei pe care o avea cu Tatăl. Orice lucru a fost pus pe acel tărâm. El a pus familia Sa pe tărâmul slavei Tatălui Său. Pe când vorbea El într-o casă, au venit la El oameni şi I-au spus: ”"Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine."(Matei 12:47). Aceasta este o cerere normală. Poate pare sentimentală şi poate este chiar o dorință potrivită , dar stai puţin. El răspunde: ”Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? ...Oricine va face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă”. El pus totul pe un alt tărâm: ”cât de mult se vede slava lui Dumnezeu în legăturile Mele cu familia?”

6. ÎN ATITUDINEA SA FAŢĂ DE OAMENI


Întocmai a fost călăuzit şi cu privire la atitudinea Sa faţă de oameni. În ce priveşte lumea religioasă, pe El Îl interesau cei sinceri şi împărtăşea cu ei atât cât putea. Un tânăr a venit la El şi I-a spus că el a păzit toate poruncile din tinereţea sa, iar Isus ”uitându-Se la el, l-a iubit” (Marcu 10: 17-20). El nu l-a condamnat. El era plin de înţelegere faţă de sinceritatea lui! Dar adu în prezenţa Sa făţărnicia şi înţelegerea Sa se va transforma în condamnare! Nimic altceva nu scotea mai mult la iveală mânia Sa, decât făţărnicia religioasă, pentru că ea este lucrul care-L jefuieşte pe Dumnezeu de adevărata slavă.

7. ÎN FELUL SĂU DE GÂNDIRE

Toate acestea sunt lucruri au alcătuit viaţa Domnului Isus şi, după cum vedeţi, prioritatea Sa a condus totul, ea a guvernat celelalte lucruri. Prioritatea conducea modul firesc de judecată – nu neapărat judecăţi păcătoase sau rele, ci pur şi simplu judecăţi firești, ca de exemplu când I Se sugera ceva, când era constrâns de către oameni să acționeze sau când omul își exprima plin de convingere părerea proprie. Dar El cunoştea adevărul: ”Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre. Căile Mele nu sunt căile voastre. Sunt două lumi diferite. Eu trăiesc într-una şi voi în cealaltă.” Prin urmare, preocuparea Sa după slava Tatălui necesita adesea punerea de-o parte a modului de gândire fireasc şi căutarea gândului Tatălui legat de problema respectivă.

8. ÎN SENTIMENTELE SALE

Sentimentele firești trebuiau adesea lăsate de-o parte. El le înţelegea perfect. Vom ajunge aici în capitolul 11 din Ioan, unde-i întâlnim pe Lazăr şi pe surorile lui. El era plin de milă şi înţelegea ceea ce ei simţeau. El a pătruns cu adevărat în viaţa lor umană, dar când ei au încercat să-L convingă şi să-L influenţeze ca să acţioneze pur şi simplu pe baza sentimentelor firești, El i-a respins categoric. A mai zăbovit încă două zile şi nu S-a clintit din loc până în cea de-a patra zi când, omeneşte vorbind, era prea târziu. Durerea îşi făcuse efectul. El nu era nemilos și după cum arată capitolul, El avea în vedere un lucru şi mai mare, așa că nu putea ceda în faţa sentimentelor firești, omeneşti. El era călăuzit de principii divine.

9. ÎN INTERESELE SALE PERSONALE

În ce privea interesele Sale personale, naturale, El le respingea întotdeauna. Pentru interesul Său personal ar fi însemnat foarte mult să accepte oferta diavolului cu împărăţiile acestei lumi şi slava lor, dar El a respins totul. Vorbind de Crucea Lui, atunci când Petru I-a spus: ”Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!"(Matei 16:22), aceasta ar fi fost în avantajul Său natural dacă ar fi luat în seamă cele spuse. Dar El i-a spus lui Simon Petru: ”Înapoia Mea, Satano!” Vedeţi, interesele personale trebuie să ocupe un loc secundar: dar El nu a fost călăuzit de aceste lucruri, căci scopul Lui în permanență era slava Tatălui Său.

CE ESTE SLAVA?

Înainte de a merge mai departe, trebuie să vă conduc mai întâi la definiţia acestui cuvânt: ”slavă”. Poate că şi cu alte ocazii m-aţi auzit spunând această definiţie dar nu cunosc o definiţie mai bună. Ce este slava care-L interesează pe Dumnezeu? Care este înțelesul acestui cuvânt ”slavă” când are de-a face cu Dumnezeu? Ea reprezintă manifestarea satisfacţiei depline a lui Dumnezeu. Când lucrurile corespund naturii Sale, gândului Său, când El este mulţumit, încântat, bucuros, atunci satisfacția şi plăcerea Lui ies la iveală. Puteţi proba aceasta în vieţile voastre, în diferite moduri.

Luaţi Biblia şi începeți de la început. Atunci când Dumnezeu a creat toate lucrurile pentru plăcerea Sa, pentru slava Sa, toate erau aşa cum El intenţionase şi cum poruncise, totul fusese călăuzit de: ”Şi aşa a fost...şi aşa a fost...şi aşa a fost după cum Domnul poruncise şi spusese”. Sfârşitul tuturor lucrurilor a fost: ”Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.”(Genesa 1:31). Mi-aș fi dorit să fiu prezent în acea atmosferă, pe acel tărâm unde totul Îl mulţumea pe Dumnezeu, totul emana din El şi unde exista acel sentiment absolut de mulţumire şi plăcere. Aceasta este slavă!

Când pășim în noua creaţie, când suntem născuţi de sus - pe temeiul recunoaşterii şi acceptării lucrării desăvârşite şi terminate a Domnului Isus pentru păcatul nostru, pentru mântuirea noastră (şi foarte adesea noi suntem nişte credincioşi mai buni la începutul vieții de credință decât după aceea!), când ajungem pe tărâmul acelei creaţii noi în Cristos unde totul corespunde plăcerii lui Dumnezeu - nu avem oare acel simţământ al slavei? Foarte adesea începutul vieţii creştine se aseamănă cu acea stare. Deşi nu-l putem explica din punct de vedere teologic sau doctrinar, totuşi avem acest simţământ! Este minunat să fii mântuit! Este glorios! Este ceva care ţâşneşte de-a dreptul din lăuntrul nostru. Şi ce este acesta? Este Duhul Sfânt care mărturiseşte că Dumnezeu este mulțumit de Fiul Său pe care noi L-am primit cu acea cunoaştere şi înțelegere pe care le aveam despre El. Noi am primit desăvârşirea Lui şi a lucrării Lui, şi în noi se reflectă slava Lui, din noi emană slava Lui, simțim că Dumnezeu este mulțumit în inimile noastre. Când ne depărtăm de acea încredere simplă în Domnul Isus, adesea slava se ofileşte – dar acum nu voi mai continua în această direcţie.

Mergeți mai departe şi veţi descoperi în Scriptură gândul lui Dumnezeu revelat complet şi desăvârşit prin cortul din pustie. El a lucrat la cort cu meticulozitate până la ultimul detaliu, până la acul cu gămălie şi aţă, culoarea, poziţia, mărimea, toate detaliile au fost date de Dumnezeu. Iar în ultimul capitol citim: ”Întocmai cum îi poruncise Domnul lui Moise...întocmai cum îi poruncise Domnul lui Moise...întocmai cum îi poruncise Domnul lui Moise.” Devenise aproape monoton! Cortul a fost făcut întocmai cum Domnul îi poruncise lui Moise, iar slava a umplut Cortul. Dumnezeu era satisfăcut! Şi tu şi cu mine ştim că acel cort era o prefigurare, un simbol al Domnului Isus.

Mergem mai departe la Templu şi din nou, detaliile, modelul îi sunt încredințate lui David şi totul a fost dus la îndeplinire de către Solomon. Atunci când a fost terminat după modelul ceresc, slava a umplut Templul şi nici chiar preoţii nu puteau sta acolo. Dumnezeu a umplut totul cu mulțumirea Sa.

Ajungem la Domnul Isus care Se botezase şi care Se predase pe deplin, iar când a ieşit din apă cerurile s-au deschis şi glasul Tatălui a spus: ”"Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea." (Matei 3:17). Dumnezeu era PE DEPLIN mulţumit. Aceasta a fost într-adevăr o temelie bună pentru începerea lucrării vieţii Lui! Slava este satisfacţia lui Dumnezeu iar Ioan spune: ”Şi noi am privit slava Lui”.

Ajungem apoi la desăvârşirea lucrării Sale de pe Cruce. Nu mai există nimic altceva de făcut după Golgota. TOTUL este terminat. O, credeţi acest lucru şi credeţi-l din toată inima: nu mai este NIMIC de făcut pentru mântuirea voastră veşnică. Dacă veți încerca să adăugați ceva veți pierde slava şi veți părăsi locul satisfacției lui Dumnezeu. Atunci când lucrarea Crucii a fost terminată, lucrarea răscumpărării a fost terminată iar jertfa Îl satisfăcea din plin pe Dumnezeu. Golgota era încheiată, Fiul fusese înviat din morţi şi nu va mai dura mult până când templul va fi umplut de slavă în ziua de Rusalii – şi ce slavă a umplut casa lui Dumnezeu! De ce? Deoarece Isus fusese proslăvit. Până atunci ”Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit” (Ioan 7:39). Dar când El a fost proslăvit, Duhul a fost trimis.

Vedem aici temelia Scripturii. La sfârşit, vedem cum slava se revarsă asupra Noului Ierusalim: ”cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, având slava lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 21:11). Aceasta este lucrarea terminată cu privire la Biserică, ea poartă slava lui Dumnezeu. Totul este încheiat, totul este terminat, lupta este câştigată, drumul încercării, al disciplinei şi al suferinţei creştine s-a încheiat, iar în cele din urmă, slava lui Dumnezeu încoronează totul pentru că Dumnezeu este satisfăcut.

Cu ajutorul Scripturii, am reușit oare să vă demonstrez că definiţia slavei este expresia satisfacției depline a lui Dumnezeu?

DE CE NU EXISTĂ SLAVĂ ÎN VIEŢILE NOASTRE?

Am spus deja că puteți proba prezența slavei în voi. Unii dintre noi au trebuit să treacă prin această experienţă pentru a învăţa aceste lucruri, căci ele nu sunt doar teorii. Care a fost cea mai mizerabilă perioadă din viaţa ta? Eu vă pot spune care a fost cea mai mizerabilă perioadă din viața mea, cea mai lipsită de slavă şi plină de orice altceva numai nu de slavă. Acesta s-a întâmplat atunci când diavolul a reușit prin acuzație, să mă facă să cred că lucrarea lui Cristos nu este terminată.”Domnul este nemulţumit de tine. El are ceva împotriva ta. Cu adevărat Domnul nu este pe deplin mulţumit de tine și iată dovada: suferința din viața ta, încercarea, durerea.” Lasă-te doborât de aceste vorbe apăsătoare şi slava va dispare. Şi dacă rămâi acolo nu mai există slavă, pur și simplu din motiv că terenul pe care stă Dumnezeu este terenul lucrării absolut terminate de Fiul Său pentru răscumpărarea noastră. Ieşi de pe acel teren prin orice acuzație sau condamnare adusă de diavol, părăseşte terenul lui Cristos şi slava se va depărta şi nu se va mai întoarce atâta timp cât rămâi sub acuzație. Nu vă înşelaţi cu privire la acest lucru! Dacă ești ocupat cu tine însuți, câtă vreme va trece până vei învăța că acel teren pe care stai nu este terenul slavei? Ei bine, va trece tot atâta vreme câtă stai pe acel teren al eului blestemat și mizerabil cu care Dumnezeu a terminat la Crucea Fiului Său. Dacă pășim prin credință pe terenul lui Cristos, pe terenul lucrării Sale desăvârşite atunci slava se va întoarce.

Abia am deschis subiectul, dar trebuie să punem în practică toate cele auzite, căci nu vreau să vă dau şi mai multă învăţătură pentru a vă îngreuna capul. M-am rugat ca Domnul să folosească Cuvântul Său ca pe o sabie, să taie şi să facă ceva real.

ESTE DUMNEZEU SLĂVIT ÎN VIEŢILE NOASTRE?

Dragi prieteni, vrem noi cu adevărat, voi şi cu mine, ca Dumnezeu să fie slăvit în vieţile noastre? Voi spuneţi: ”Da!”, dar mai sunt unii care spun: ”Ei bine, să vedem mai întâi ce înseamnă asta şi apoi vom spune da.”

Mai întâi, pentru noi toţi înseamnă exact ceea ce a însemnat pentru Domnul Isus, căci El a mers înaintea lui Dumnezeu ca reprezentant al nostru. De aceea, pentru ca El să fie slăvit în noi, avem nevoie de o CRIZĂ absolută și anume: de predare. O, fie ca acel cuvânt să pună stăpânire pe noi! Există creştini şi există creştini predaţi!

Marea criză din viaţa Domnului Isus a fost atunci când S-a predat slavei Tatălui Său şi a spus: ”De azi înainte, orice lucru va fi judecat de măsura slavei care există în lucrul respectiv, slavă pentru Tatăl Meu.” Aceea a fost o criză, iar apoi, aşa cum am spus, orice lucru își pierdea valoarea în faţa priorității Sale. El căuta ca viața Lui cu Tatăl, purtarea Lui, viaţa Lui tainică pe care nimeni nu o văzuse sau cunoscuse, viaţa Lui înaintea lumii, înaintea oamenilor şi înaintea ucenicilor Săi să fie cârmuită doar de acest lucru – Tatăl Său să primească slava. Comportamentul Său, felul în care vorbea şi felul în care acţiona, toate acestea erau guvernate doar de acest lucru. Dacă ar fi fost om de afaceri, acest lucru i-ar fi dirijat tranzacţiile afacerii Sale. Erau ele pentru slava lui Dumnezeu? Dacă nu, atunci nu avea nimic de-a face cu ele. Familia Sa, fraţii Săi, surorile, mama – ”este familia Mea pentru slava lui Dumnezeu?” Este comportamentul din familiile noastre, din noi, din copiii noştri, din legătura dintre soţ şi soţie, din modul cum progresăm ca şi familie, pentru slava lui Dumnezeu? Ce văd oamenii când se uită la familia noastră? Să ne gândim!

Și dacă ajungi în această situaţie, de predare, unde trebuie să faci o tranzacţie
cu Domnul, nu te gândi că aceasta va însemna o viaţă de pierderi. Nu, vei vedea slava lui Dumnezeu. Acesta este rezultatul, capitolului 11 din Ioan: Lazăr şi surorile lui din Betania. Pe cât de greu a fost drumul pentru ei de a ajunge la predare, ultima imagine este una plină de emanarea slavei lui Dumnezeu. Ce scenă încântătoare găsim în capitolul 12! Isus a venit în Betania, unde Lazăr, cel pe care El îl înviase din morţi, trăia şi ei i-au oferit o cină. Marta slujea, într-un duh nou de slujire, iar Maria şi Lazăr stăteau cu ucenicii. Trebuie să fi fost un timp frumos – adevărata slavă a vieţii de înviere. Dar au trebuit să treacă prin ceva ca să ajungă aici! Ei au fost încercaţi şi probați de această întrebare: ”Nu ţi-am spus că dacă vei crede vei VEDEA slava lui Dumnezeu?” Vrei tu ca în viaţa ta personală să vezi slava lui Dumnezeu? Nu va însemna o viaţă de pierderi, căci dacă ai slava lui Dumnezeu, nu-ţi va trebui nimic altceva, nu-ți vei dori nimic mai bun.

Conform dorinţelor lui T. Austin-Sparks că ce s-a primit gratuit sa fie dat gratuit, scrierile lui nu deţin drept de copyright. De aceea, vă rugăm ca în cazul în care le împărtăşiţi cu altii, să-i respectaţi dorinţele şi să le oferiţi gratuit - fără modificări, fără plată şi fără copyright.